​

Rășinari este una dintre comunele din Mărginimea Sibiului care a avut ca ocupație principală tradițională păstoritul alături de practicarea meșteșugurile prelucrării lemnului, agricultura și creșterea animalelor (ovine, bovine și caprine).

​

La mijlocul secolului al XX-lea, în anul 1957, an în care au fost culese și rețetele de mai jos, când echipe de etnografi au cercetat localitatea, oierii aveau circa 16000 oi. Locuitorii care se ocupau doar cu creșterea oilor aveau în jur de 80-100 de oi fiecare. Ceilalți locuitori, agricultori sau muncitori, avea fiecare între 5 și 10 oi. Rășinariul avea atunci 26 de stâne, din care 22 particulare și 4 de întovărășire. Inventarul folosit la prepararea laptelui de oaie număra diverse articole făcute chiar de proprietari sau cumpărate de la scaun (la târg) de la ciubărarii veniți din munții Apuseni: căldarea de muls, răboajele pentru însemnarea cantităților de făină și sare aduse de proprietari, șteandul - un vas pentru jintiță, botița- un vas mic de lemn în care se ține cheagul, bota de apă, crucile pe care se așterne păstura deasupra laptelui, strecurătoarea din până rară, căldarea cea mare de munte, ciubăr mare pentru închegat laptelui, un ciubăr mare pentru sfrimit brânza, străcura din lână țesută în două ițe, patru mese pentru caș din bumbac teșute în 2 ițe, săculețele pentru urdă din bumbac țesut în 2 ițe, lingură mare cu străcură pentru urdă, lingura mare de lemn cu care se dă cheagul, un cop de lemn pentru măsurat laptele, crinta din brad despicat în jumătate care se scobește la mijloc și la un cap are șanț, teascul cu crintă pentru stoarcerea laptelui, bădăul pentru scoaterea untului, ciuhălăul pentru mestecarea cașului, crestălăul sau răvariul pentru zdrobirea cașului, țancul pentru măsurarea laptelui, paturi pe care se pun brânza, căldare pentru zer, un cuier din crengi de brad pe care se așează oale, căldări, cupe de lemn, gălețile pentru muls.

​​