6 august 2021, orele 10-16

Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului, gospodăria din Sebeșu de Jos

​

Atelierul  va prezenta instrumentarul și metodele arhaice de extragere a mierii. În atelierul gospodăriei din Sebeșu de Jos, veți afla cum foloseau boștinarii reziduurile rămase în urma extragerii mierii.

         

Retezatul știubeielor este un procedeu arhaic de extracție a mierii din buduroaie (știubeie) sau coșnițe apicole, prin afumarea lor. Procedeul acesta o să fie înlocuit pe parcurs cu metodele moderne de extracție date de centrifugile apicole modernizate. Retezatul știubeielor era legat de marile sărbători religioase ale verii sau ale toamnei (20 iulie, 6 și 29 august, chiar 14 septembrie).

​

„În dimineața zilei hotărâte pentru Retezatul stupilor, care e o adevărată sărbătoare în casa omului ce are stupi, toţi ai casei trebuie să fie cât se poate de curaţi şi primeniți. Femeia, care trebuie să fie curată, gătește bucate mai multe şi mai alese, căci în această zi vor avea vizita vecinilor, a rudelor şi a cunoscuţilor, chemaţi într-adins pentru această zi, ca să se ospăteze aici cu mere, cu băuturi îndulcite cu miere, şi alte bucate. Casa este aşternută şi împodobită ca în zi de sărbătoare. Bărbatul, care asemenea trebuie să se păstreze curat, se scoală cât se poate mai de dimineață, se spală, se primenește şi, luându-şi uneltele necesare pentru retezat şi vasele pentru pus fagurii, merge în grădină la stupină şi începe Retezatul stupilor, cum a apucat din moşi: afumă mai întâi stupul, punându-1 cu gura pe un fumegaiu de cârpă curată, care ameţește albinele şi le gonește spre fundul ştiubeiului. Apoi cu un cuţit, făcut ca o scoabă, începe a tăia sau a reteza fagurii cam pe a treia parte de la gură spre fund. (...)

​

După ce au gustat invitaţii din miere, se pune masa, se mănâncă şi se bea ţuică îndulcită cu miere. Masa aceasta, la cei mai cu dare de mână, se ţine până seara târziu sau chiar şi până a doua zi. După masă, vasele cele pline de miere şi uneltele ce au servit la retezat şi stors mierea se spală cu apă curată şi apa aceasta îndulcită se numește mursa de miere sau lapte de miere şi se dă copiilor ca s-o bea proaspătă.” (Simion Florea Marian, „Insectele în limba, credințele și obiceiurile românilor”, 1903)